La 15 ani se hotărăște să între în Thespis, un teatru studențesc cu tradiție din Timișoara, sub aripa lui Diogene Bihoi. 10 ani joacă teatru acolo și împreună cu câțiva dintre colegii ei din Thespis, deveniți prieteni, pun la cale înființarea unei trupe de teatru, AUĂLEU TEATRU DE GARAJ ȘI CURTE. Asta se întâmpla în 2005. Tot atunci urmează și cursurile Facultății de Teatru din ™, secția germană.

Timp de 4 ani, colaborează și cu Teatrul German din Timișoara. Roluri? Destule. În limba germană, evident.

De 18 ani de când există AUĂLEU, o antrepriză teatrală autonomă, Christine joacă, scrie, cântă, administrează, curăță, servește, trăiește, suferă, muncește și se bucură de o alegere pe care a făcut-o, pe când era mai tânără. E un om liber, în viață și în profesie. Și-a permis să viseze. Roluri? Multe, în LIBERTATIS CAPTIVANTUS EST, SPĂLĂTORUL DE CREIER, CIRCUS MUNDI, FERMA ANIMALELOR, HUOOOOO!!!, GRAND HOSTEL TIMIȘOARA, prea multe pentru a fi enumerate aici.

A jucat pentru 2 oameni sau mii. Constant. Fără pauze, doar în pandemie. În case părăsite, corturi, străzi, nunți, piețe publice, sub poduri, în bodegi, săli consacrate și pe covor roșu. Film? Spre deloc.

A câștigat premii, a refuzat unele. AUĂLEU câștigă anul acesta Premiul Special pentru Rezistență și Creativitate în Teatrul Independent, acordat de UNITER.

Ce mai face în rest? Pe str. Laszlo Szekely 1 din Timișoara, conviețuiesc într-o casă veche, un teatru, un bar și un muzeu: Auăleu, Scârț Loc Lejer și Muzeul Consumatorului Comunist. Christine face de toate acolo. Nu singură, cu trupa. Sare din administrație în creație. Altfel nu știe.

Vorbește 4 limbi străine, are 3 animale, dansează tango, a prezentat alături de Ioana Bugarin Deschiderea Capitalei Culturale Timișoara 2023, a realizat două materiale audio, EU SUNT EA | scrisori ascunse și UZDINUZ | istorii mici de viață. Numărul ei norocos e 22. Christine a fost selectată la TIFF 22 în programul 10 pentru FILM.

Foto credit – Diana Bilec